Lectii simple dar profunde ale plantelor (I)

Citind un articol foarte interesant (http://frumoasaverde.blogspot.ro/2012/06/fenomenul-downshifting-aurora-liiceanu.html?m=1) mi-am adus aminte cum ne invata plantele, natura in general sa nu ne lacomim si daca avem incredere viata, pamantul, natura ne ofera exact cat avem nevoie.

Cand am pus prima oara semintele de plante medicinale in gradina am insamantat o parcela maricica cu sunatoare. Am pus chiar din abundenta seminte cu gandul ca le raresc. Observasem eu ca pe terenurile din jurul meu nelucrate, flora spontana oferea sunatoare diferit de la an la an. Uneori din abundenta, alteori ici colo cate un fir. Paznic al locurilor si eu, uneori atrageam atentia trecatorilor (rari ce-i drept) ca smulgeau din radacina sunatoarea si anul urmator nu mai rasare.
Trei luni am urmarit fiecare firicel de iarba/buruiana sa vad daca a rasarit sunatoarea ... nici macat un firicel nu a incoltit. Apoi, in vara, campul din imprejurimi era plin de sunatoare ... multa multa, pe margini de drum, printre tufele de maces, cam peste tot. Si am inteles, voiam sa domesticesc o planta care isi are propria ei vointa, ce rost avea sa creasca ordonat in parcela mea limitata cand avea la dispozitie hectare intregi de terenuri libere?
Mi-am dorit sunatoare? Mi-a oferit-o natura ... dar nu asa cum am crezut eu ca ar trebui. De fapt cam asa e si in viata. Ni se ofera ce ne dorim dar nu asa CUM gandim noi ca trebuie sa vina. Sa lasi libertatea samantei (fie ca e gand, intentie, sau samanta fizica) sa isi faca propria calatorie, sa isi gaseasca propriul loc, spatiul si timpul potrivit presupune sa ai incredere.
Dar oare avem?
Exista un timp si un spatiu potrivit pentru orice creatie. Nerabdarea si neintelegerea ne face sa fortam lucrurile, sa intervenim acolo unde Creatia nu are nevoie de interventia noastra.

Cu plecăciune,despre ISOP  (Hyssopus officinalis L.)

Isopul este originar din regiunea mediteraneană, la noi in țara crește numai cultivat. In scopuri medicinale se folosește planta intreagă, fiind aromată datorită uleiului volatil pe care il conține. Cunoscut ca planta biblica din Psalmii lui David - "Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curați, Spala-ma-vei si mai virtos decit zăpada mă voi albi." - isopul era folosit in vechime ca o plantă purificatoare.

Se folosește in special in afecțiunile respiratorii dar este recomandat si in afecțiuni digestive.

Foarte interesant scrie despre isop Dr. DorinDragos:

“Isopul nu este un purificator drastic – distilează nămolul si ceața, clădind din ele un suport pentru strălucirea temerară a optimismului. Omul iși descoperă esența si indrăgește in ea scanteierea armoniei universale- se lasă pătruns de calda duiosie a luminii sale, deschizându-se către interacțiunea cu ambianța (de aici eficiența in afecțiunile respiratorii). Redobândește voioșia ingenua de a fi . Spălat de isop, revine la starea originară, indeprtând depunerile lipite si incrustate din afara (este antilitiazic biliar). Se scutură de artificiile si adaosurile contrafacute care ii alterau structura si ii obturau comunicarea cu natura sa fundamentală. Are cutezanța de a fi el insuși și nu se mai indârjește să fie altceva… Transformă obstacolele din adversari in aliați, depășindu-le astfel fără a forța si fără a se inverșuna (este util in hipertensiunea arterială). Cuprinde lumea (este indicat in astm bronsic) si o ințelege (viroze, rinite), alege (faringite) si se exprimă (laringite, traheobroniste)… Stabilitatea emoționala ii izvorăște din detașare; vigoarea si echilibrul, din simplitate.”

Toni Ceron spune despre isop că “purifică sufletul ființei si mijloacele sale subtile de comunicare”, considerându-l “spaima spiritelor duale si demoniace”.

.......

Experiențele mele cu Isopul

De cate ori ma gandesc la tufele mele de isop o atitudine de smerenie ma invăluie. In fata isopului nu mă pot prezenta decât cu un genunchi pe pamant, intr-o poziție de plecăciune, smerenie si recunostință.

In fața acestei tufe, de altfel foarte puțin pretențioasă, nu are nevoie de nici o ingrijire a omului, egoul se dizolvă, te supui si aștepți sa fii cuprins in microcosmosul plantei . Pana si crenguțele uscate rămase din buchete inspiră respect, niciodată nu le-am putut arunca pur si simplu, le-am păstrat mănunchiuri si le-am folosit pe foc.

In terapie cu uleiurile biblice, isopul vine cu mesajul :”te ajut sa faci ordine in haosul tău interior”. In dieta ținută cu isop mi-a aratat punctele de haos interior precum si felul in care risipesc si pierd energie acolo unde nu m-as fi gandit vreodată.

In produse il folosesc astfel:

- distilat la abur in  ape purificatoare - in amestec cu alte ape florale (salvie, busuioc, lavanda, isop)

- tinctură de 64 de plante

- turtiță de baie

Bibliografie: Dr. Dorin Dragos – Fundamentele medicinei naturale, Toni Ceron – 214 elixire alchimice

O prietenă- Salvia (Salvia officinalis, Labiatae)

Este cunoscută încă din antichitate de greci și romani ca un panaceu. Dacii ii mai spuneau Sallbia (I.Pachia Tatomirescu, 1997). Mai inseamna si "a salva" (latinescul salvere), de unde si numele de Iarba Sfântă.  O zicală franceză spune:"cine are salvie in gradină nu are nevoie de nici un medicament ".
Frunza seamănă cu limba, apare imaginea papilelor gustative, motiv pentru care a fost des folosită in tratarea aftelor bucale sau alte afecțiuni bucale. In secolul II d. Hr., Galenos îi evidențiază însușirile diuretice, tonice si hemostatice. 

In România, in unele parti din Bucovina i se spune Șalvia, in Țara Romaneasca i se spunea Jaleș iar in Transilvania - Jale, Jale-de-gradină, Sălvie, Șălvie.

"...O samă de românce fac din șalvie incă si scăldatori, in care se scaldă mai cu sama copiii cei slabiți. Pentru tuse si nădușala se fierb frunze de șalvie in lapte dulce si laptele acela îl beu apoi orișicînd, dar mai cu seamă demineața pe inima goală" - Simeon Florea Marian 

Toni Ceron scrie despre salvie - " Salvia este recomandată ființelor care se supraestimează si care se umplu cu propriile proiecții mentale. Ea o salvează redându-i un spațiu gol in care ființa umană poate să măsoare până la ce punct se înșeală, dacă uită de acest spațiu vindecător, gol, această primă iubire, acest purgatoriu, cum l-ar numi Paracelus. ... Regretele sunt lăsate deoparte, viitorul se luminează cu mare ușurință"

In plan fizic are urmatoarele proprietăţi terapeutice:

Acţionează ca un tonic digestiv

Persoanele care suferă de afecţiuni intestinale precum balonările sau sindromul intestinului iritabil beneficiază de pe urma proprietăţilor dezinfectante ale salviei. Două-trei căni cu infuzie de salvie consumate zilnic sunt utile în caz de enterocolite, dar şi de diaree provenită din alte cauze.

Stimulează memoria

Înviorează simţurile şi stimulează capacitatea de concentrare şi de memorare. Infuzia de salvie calmează durerile de cap şi îmbunătăţeşte tonusul psihic, fiind, deci, utilă în perioadele de suprasolicitare intelectuală. Din acelaşi motiv, planta este contraindicată persoanelor care suferă de epilepsie, dar şi copiilor cu vârste mai mici de 10 ani. Datorită capacităţii ei de stimulare a memoriei şi a raţionamentului, planta este considerată utilă persoanelor care suferă de boli degenerative precum maladia Alzheimer.

Purifică organismul

În medicina ayurvedică si in traditiile amerindienilor se spune că fumul obţinut prin arderea frunzelor de salvie purifică atmosfera din casă şi îndepărtează energiile negative. Datorită proprietăţilor depurative, o cură de 2-3 luni cu infuzie de salvie (câte 2-3 căni pe zi) ajută la eliminarea toxinelor din corp.

Stimulează regenerarea tenului

Salvia conţine acizi fenolici şi enzime cu proprietăţi antioxidante. Una dintre ele este superoxid dismutaza, enzima antiîmbătrânire ce corectează defectele apărute în timpul multiplicării celulare, încetinind procesul de degradare a ţesuturilor. Compresele cu infuzie de salvie preparată în casă au efect uşor astringent şi revigorează tenul obosit şi ofilit. În plus, ajută la vindecarea rănilor, ulceraţiilor cutanate şi eczemelor şi îmbunătăţesc aspectul pielii afectate de psoriazis. Decoctul de salvie poate fi folosit pentru colorarea firelor de păr albe, iar infuzia, folosită la ultima clătire, dă strălucire părului şaten.

Echilibreaza hormonal - este o plantă a feminitații

.......

Experiențele mele cu salvia

"Spirit de Zeiță" cum am numit-o in poțiunile mele, salvia este pentru mine o invățătoare blândă dar puternică. De la stadiul de sămânță , a reusit sa incolțească direct in grădină, printre buruieni si chiar ajutandu-se de ele, acolo unde acestea forțau crusta solului iși facea si ea loc. Cand a ajuns la maturitate nu a mai fost nici o buruiană in jur, ca și cum acestea, cu respect, i-au redat spațiu (de exemplu, prin comparație, lavanda trebuie săpată de 5-6 ori).

Foarte bogata in uleiuri volatile, a fost prima planta pe care am distilat-o. Este darnică, o poți recolta de cca 3-4 ori pe an. Prin luna mai inflorește, tijele inalte cu flori se leagana in adierea vantului, maiestuos, este un dans al aerului cu planta, un dans al văzutului cu nevăzutul, vânt si miresme cu foșnet de frunze pline de vitalitate.

O consider o planta învațător, am ținut dieta cu salvie si ceea ce mi-a adus in acea perioada a fost multa claritate, o intoarcere spre interior, acțiune - ezitarile nu iși au loc, pur si simplu ȘTII tot ceea ce trebuie sa știi atunci cand ai nevoie (nu inainte).

In produse o folosesc astfel:

- apa distilata de salvie - pentru ten dar si pentru curatare

- ape purificatoare - in amestec cu alte ape florale (salvie, busuioc, lavanda, isop)

- unguent de salvie - pentru orice leziuni ale pielii (inclusiv in arsuri solare a avut succes)

- in crema de fața si unt de corp

- tinctura unitara si tinctura de 64 de plante

- ulei vegetal de salvie, produs nou, folosind presa - presare la rece a plantei cu oleaginoase (seminte de in sau floarea soarelui)

Bibliografie - Simion Florea Marian - Botanica Poporană Româna, Toni Ceron - 214 elixire alchimice, Constantin Pârvu si Alexandra Ștefania Pârvu - Enciclopedia plantelor medicinale din flora României