Cerul si moralitatea

M-am trezit in dimineata asta cu niste cuvinte in minte, o aducere aminte dintr-o sinteza de filosofie pe care mi-a predat-o un profesor in adolescenta. Pornea de la Kant, filosof pe care noi romanii am inteles ca l-am onorat mai mult in scoala decat au facut-o ai lui compatrioti, dar nu asta conteaza.

"Omul pentru OM trebuie sa fie intotdeauna SCOP, niciodata MIJLOC. Lumea, lumile, sunt infinite si asta ne infioara. Actiunea care face din om scop, niciodata mijloc, contine in sine si releva omului DUMNEZEIREA din el..."

Au trecut 30 de ani si nu le-am uitat.

"Cerul instelat deasupra mea si lumea morala in mine", sta scris pe mormantul lui Kant.

Ce treaba are asta cu plantele? ... nu stiu ... poate pentru ca si ele au acelasi cer instelat deasupra :)

Gand pentru copaci

Vă privesc primele frunze ingalbenite si in ochi zambeste melancolia.
Am privit si am tacut impreuna inca un an, am inmugurit sperante si din nou ne curatam de iluzii .
Ca sa mergem impreuna spre soare a trebuit sa ne zgariem uneori radacinile in piatra, sa ne adancim intelegerea in pamant, sa soptim catre luna, sa dansam in ploaie si sa ne rugam la stele..
Ne-a plouat sufletul, ne-au viscolit oamenii iarnă, ne-au incalzit oamenii soare, iar acum adierea toamnei ne pregateste pentru regenerare.

Ramurile sufletului meu imbratiseaza radacinile spiritului vostru!

Toamnă frumoasă să avem!