Vă privesc primele frunze ingalbenite si in ochi zambeste melancolia.
Am privit si am tacut impreuna inca un an, am inmugurit sperante si din nou ne curatam de iluzii .
Ca sa mergem impreuna spre soare a trebuit sa ne zgariem uneori radacinile in piatra, sa ne adancim intelegerea in pamant, sa soptim catre luna, sa dansam in ploaie si sa ne rugam la stele..
Ne-a plouat sufletul, ne-au viscolit oamenii iarnă, ne-au incalzit oamenii soare, iar acum adierea toamnei ne pregateste pentru regenerare.
Ramurile sufletului meu imbratiseaza radacinile spiritului vostru!
Toamnă frumoasă să avem!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu